ثائر وشاعر وعاشق منير مزيد

Posted on 24 مارس 2010 بواسطة



ثائر وشاعر وعاشق / Rebel, Poet, and Lover/ El Rebelde, el Poete, Y el Amante / Rebel, poet şi îndrăgostit
أمس في الساعة 08:01 مساءً‏

ثائر وشاعر وعاشق

منير مزيد

دعيني
أغادر بصمتٍ وسكون
و أن أرتاح على أثداء الليل
أتفيأ تحت سنابل القمر..

أنا لا أريد أن يُسمع أنيني
حتى لا يحجب آهات المضطهدين
و لا أريد لسماء حزني أن تمطر
لمدن اللصوص و العصابات
الذين ظلموني
عذبوني
بنوا القلاع والقصور
من دم وعرق الفقراء ….

انهض أيها الإله المصلوب
في أحزاننا
أحلامنا
دموعنا
و دمائنا …

واحسرتاه…!
في غمرة اليأس و الحزن
يتجه العالم بجنون نحو الانتحار
بمقصلة الأغنياء…

دعيني
أرحلُ بسلام
ثائرا
يتوق بتعميد العالم
بفلسفة الحب
أغرقه في أفيون الاحلام
وانتدب المضطهدين
الكادحين و المظلومين
ملوكاً و امراء….

دعيني
أرحل بسلام
شاعرا
يثمل من نبيذ اللغة
يغني للمطر الإلهي..
للجداول
للسماء حين تحتضن روح الأرض..
للعصافير المهاجرة….
للعصافير التي تهاجر
بلا جواز سفر
أو هوية
أو تأشيرة سفر
للزنابق التي ترتل تسابيح الله
و تقدِّسُ اسمه
للفراشات التي تتذوق
حلاوة القبلات الرطبة
التي ترشفها من شفاه الزهور
للعشبِ الرضيع
الذي ينتظر بلهفة العاشق
حليب السماء…

دعيني
أرحل بسلام
عاشقا
يعبد الله
يعشق الأنوثة
و تراب الأرض…

Rebel, Poet, and Lover

•MUNIR MEZYED•

Let me leave in tranquility
in silence
and rest on the night’s breasts
and shade under moon’s wheat stalks…

I want not my moan to be heard
So that it stifles the groan of the oppressed
Nor the sky of my sorrow to rain down
Upon the cities of thieves and mobs
Who oppress and torture me
And build citadel and palaces
With the blood and sweat of the poor…

Arise, O God, who is crucified
In our sorrows
Dreams
Tears
Sweat
And blood…
For lo!
Madly, in the depths of despair,
the world is going insane
Committing suicide
with the guillotine of the wealthy…

Let me depart in peace
as a rebel
who longs to baptize the world
with the philosophy of love
Drown it in the opium of dreams
and designates the oppressed
Kings and princes…

Let me depart in peace
As a poet
Who gets intoxicated
On the wine of language
Sings
To the divine rain
The brooks
Wherein
The soul of earth and heaven glitters
Sparrows that travel freely
Without a passport, identity card or visa
Lilies that hymn God’s praise
And sanctify His name
Butterflies that savor
Sweet wetness of kisses
From the flowers’ lips
Suckling grass that eagerly awaits
Milk of the sky…

Let me depart in peace
As a lover
Who worships God
Adores femininity
And earth’s soil…

El Rebelde, el Poete, Y el Amante

•MUNIR MEZYED•

Déjenme partir
Tranquilo y en silencio
Y descansar sobre el pecho de la noche
Y encontrar la sombra
Bajo los tallos de trigo
Del mediodía

No quiero que se oigan mis gemidos
Que supriman el clamor del oprimido
Ni que lluevan los cielos de mis penas
Sobre ciudades de muchedumbres y ladrones,
Que me oprimen y atormentan
Y construyen fortalezas y palacios
Con el sudor y la sangre de los pobres…

Manifiéstate, oh, Dios, quien fue crucificado
En nuestras penas
Sueños
Lágrimas
Sudor
Y sangre

En la locura profunda
De la desidia
El mundo enloquece
Comete suicidio
Con la guillotina
De los opulentos..

Déjenme partir
En paz como un rebelde
Que anhela bautizar al mundo
Con la filosofía del amor
Ahogarlo en el opio de los sueños
Y coronar a los oprimidos
Como príncipes y reyes…

Déjenme partir
En paz como un poeta
Intoxicado con el vino del lenguaje
Que canta a la divina lluvia
A los arroyos donde brilla
el alma de la tierra y cielo
Gorriones que viajan libremente
Sin visas ni pasaportes, ni documento de identidad
Lirios que cantan alabando a Dios
Y santifican Su nombre
Mariposas que saborean

Besos dulces y húmedos
De labios de flores
La húmeda grama que aguarda con ansias
La leche del cielo…

Déjenme partir
En paz como un amante
Que adora a Dios
Ama la femineidad
Y el suelo de la tierra

Traducidos por Verónica Pamoukaghlian

Rebel, poet şi îndrăgostit

•MUNIR MEZYED•

Lăsaţi-mă să plec în linişte
În tăcere
Pe sânii nopţii să mă odihnesc
Şi să mă pierd sub spicele de grâu ale lunii…

Nu vreau ca suspinul meu să fie auzit,
Astfel încât să înăbuşe geamătul oprimaţilor,
Nici cerul tristeţilor mele să plouă
Peste oraşele hoţilor şi-ale gangsterilor
Care mă oprimă şi mă torturează
Şi construiesc citadele şi palate
Cu sângele şi sudoarea săracilor…

Înalţă-te, o vis, crucificat
În tristeţile noastre
Visele
Lacrimile
Sudoarea
Şi sângele nostru

Iată!
Nebuneşte, în adâncurile disperării,
Lumea-şi pierde minţile

Se sinucide
Cu ghilotina bogatului…

Lăsaţi-mă să plec în pace
Ca un rebel
Ce doreşte să boteze lumea
Cu filozofia iubirii
Să o cufunde în opiul viselor
Şi să desemneze oprimaţii
Regi şi prinţi…

Lăsaţi-mă să plec în pace
Ca un poet
Care se îmbată
Cu vinul limbajului
Cântă
Ploii divine
Pâraielor
În care
Sufletul pământului şi cerului scânteiază
Vrăbiilor care călătoresc libere
Fără paşaport, carte de identitate ori viză,
Crinilor ce înalţă Domnului imnuri de slavă
Şi sanctifică numele Lui,
Fluturilor care savurează
Dulcea umezeală ale sărutărilor
De pe buzele florilor

Versiunea în limba română: Marius Chelaru